Vocaţie de medic Imprimare E-mail

 

 Autor: Denisa Stamate

 

               Nu departe de şosea, lângă cimitir se află micuţa şcoală din satul Dumbrava, judeţul Bacău. Într-una din clasele mici, o poţi găsi pe Dumitriţa Pătru, unul dintre zecile de copii din proiectul „Ajută un copil să devină adult". Dumitriţa are păr bălai şi ochi de cer. Este elevă în clasa a V-a şi învaţă cu sârg pentru că vrea să devină doctoriţă "ca să facă bine oamenilor". Diriginta, profesoară de biologie, arată cu mândrie către notele din catalog, aşezând alături şi speranţa unui viitor ucenic. S-ar putea spune că visul acesta nu este cu nimic mai presus sau mai prejos decât al oricărei alte fetiţe. Ceea ce se află însă dincolo de visul acesta este o motivaţie puternică, o bunica bolnavă de aproape şase ani.

 Imediat ajunsă acasă de la şcoală, îi îmbrăţişează pe mama şi pe frăţiorii ei şi nu zăboveşte prea mult până să intre în casa de alături. Într-o cămăruţă, pe un pat întins lângă geam, stă o bunică cu basma. Cu mult calm părintesc, Dumitriţa îi aranjează perna şi câteva şuviţe căzute. Emoţionată, bunica povesteşte despre nopţile în care Dumitriţa dormea alături de dumneaei, exact altfel decât rostul firesc al lucrurilor. Nu bunica îi citeşte fetiţei poveşti de noapte bună, ci fetiţa îi crează bunicii un univers plin cu miracole.

 

 

Ne-am obişnuit ca aici, în lumea noastră, totul să fie smuceală, ghiont, acuzaţie, resentiment, acreală, dar acolo în camera bunicii totul poate deveni poveste. Şi Dumitriţa o scrie – ce început mai promiţător pentru o meserie dedicată vieţii oamenilor din jur?