Incredibil, dar adevărat

 
 
Autor: Denisa Stamate
 

            Când pleci din Răcăciuni către comuna Parava judeţul Bacău, drumul se îngustează şi devine şerpuit când intri în satul Drăguşani Schit. Undeva pe stânga, gospodăria familiei Cernat pare o amintire dintr-un secol trecut. Priveşti o casă mică într-o curte mare, neîmprejmuită, înconjurată de ruinele unui grajd. În faţa uşii, câteva perechi de pantofi mici şi mari, aşezate în ordine.

Familia este mare şi până acum părinţii nu par a fi căzut de acord asupra numărului de copii. În casă, aşezaţi pe singurul pat îngust, se află patru băieţi. Costel – cel mai mare de 11 ani, a luat premiul I în fiecare an, îi place să deseneze şi îi ajută pe părinţi în gospodărie. Cosmin, mezinul, are doar nouă luni. Este ud, bea dintr-un biberon un amestec de lapte cu mălai, dar zâmbeşte ştrengăreşte când i te adresezi. La Centrul de Plasament de la Hemeiuş mai sunt două fete de 9 şi 17 ani. Cât despre alţi doi copii despre care povesteşte tatăl, nu se ştie nimic.

             Părinţii muncesc cu ziua, singurul venit constant rămânând alocaţia lui Costel, nici mai mult nici mai putin de 32 lei. Deşi a recunoscut toţi copiii, tatăl susţine că doar Costeluş este al lui. Poate de aici izvorăşte şi grija ca acestuia să nu îi lipsească zilnic 1 leu pentru mâncarea de la cantină. E frumoasă şi simplă viaţa în joacă, însă niciunul dintre copiii aceştia nu se poate bucura de copilărie, aflându-se permanent sub ameninţarea cu bătaia din partea unor părinţi beţivi.

Ambii au fost condamnaţi la închisoare pentru rele tratamente aplicate minorilor (Liliana a primit o pedeapsă cu suspendare, iar Constantin a efectuat deja 1 an şi 3 luni, fiind eliberat condiţionat). În ziua în care i-am văzut, atât mama cât şi Vasilică aveau vânătăi pe faţă. În afară de violenţă, copilăria le este marcată şi de o realitate din ce în ce mai întâlnită: ultimii trei copii nu au acte, ceea ce înseamnă că din punct de vedere oficial nu există şi nu pot beneficia de drepturile elementare: alocaţii, tratament medical gratuit, acces la şcolarizare. 

            ADRA şi Primăria localităţii Parava monitorizează acest caz deosebit de complex. Şi pentru că una dintre cele mai urgente probleme este recuperarea documentelor de identitate, asistentul social Gabriela Istrate a demarat deja procesul de obţinere a acestora. Interventia ADRA i-a redat mamei Cartea de Identitate iar celui mic i-a restituit dreptul la a fi din punct de vedere oficial precum şi accesul la cei 200 de RON din alocaţii până va împlini vârsta de doi ani.

 

Dosarele pentru obţinerea certificatelor de naştere a celorlalţi doi copii sunt depuse la Tribunalul Bacău urmând ca să fie soluţionate în scurt timp. Chiar şi aşa, situaţia familiei Cernat rămâne grea. Părinţii vor continua probabil să bea, Vasile va fi bătut în continuare pentru că se scapă pe el, pământul nu va fi lucrat. Poate doar Sergiu va merge la şcoală şi va învăţa şi el să numere, să scrie şi să citească. Mama nu doreşte încredinţarea celor doi minori mai vulnerabili într-o altă familie sau într-o Instituţie de Protecţie a Copilului. Cum putem să rezolvăm aceaste probleme cât mai avantajos pentru copii?