ADRA „Vreau la școală!” – Dumnezeu l-a ținut în brațe pe Bogdan!

Bogdan Ciriclă, elev în clasa a VIII-a, s-a născut acum cincisprezece ani într-o familie numeroasă, având un frate și cinci surori. Din păcate, familia s-a confruntat cu multe probleme de-a lungul anilor. Mama căuta mereu de lucru, iar tatăl avea grijă să bea banii câștigați, neglijând nevoile micuților care sufereau adesea de foame, frig și lipsă de afecțiune. Locuiau într-o casă foarte modestă, situată pe un deal inaccesibil, fără curent electric și fără apă.

Din cauza problemelor din familie, atunci când Bogdan a împlinit vârsta de un an și două luni, frații au fost despărțiți, fiind duși în trei centre de plasament diferite. Bogdan a fost adoptat de o familie, deoarece era prea mic la vremea aceea. Poate că lacrima lui curată a făcut să nimerească la o familie creștină din Almaș unde a găsit afecțiune și a fost îngrijit cu multă dragoste. Crede că cei trei ani petrecuți acolo, la Almaș, au fost cei mai frumoși ani din viața lui.

Când băiatul a împlinit trei ani, mama a luat decizia ca el să se alăture celorlalți frați ai lui aflați în centrul de plasament din Bocsig. A rămas la Bocsig încă cinci ani, unde a întâlnit oameni cu suflet. Însă tot acolo avea să învețe pe propria lui piele că viața unui copil în centru de plasament este mult prea grea. Își aduce aminte cum copiii erau scoși în curte și bătuți cu prelungitorul, cum hainele din dulap trebuiau aranjate perfect, iar cearceaful de pe pat trebuia să fie întins ca la armată. Așa că s-a bucurat atunci când mama lor, angajată la Arad și aflată într-o nouă relație, a hotărât să-și ia acasă copiii. Bogdan avea deja opt ani. Numai că lucrurile nu erau ceea ce păreau să fie. Ceea ce nu știa micuțul Bogdan era că întoarcerea la familia naturală avea să-i aducă alte necazuri.

A fost înscris la o școală specială, apoi transferat la o școală normală iar ochii lui negri, zâmbetul larg și privirea de copil curios l-au ajutat să se integreze imediat. Îi plăcea să se joace, era inventiv și prietenos. A recuperat rapid materia, rămânea după cursuri la școală alături de colegi să-și facă temele și să se joace. Știa să gestioneze conflictele, câteodată își asuma el năzdrăvăniile colegilor ca aceștia să nu sufere. Indiferent ce făcea se trezea mereu în același punct și cu aceleași tipuri de probleme – se muta dintr-o chirie în alta, facturi neplătite și bani insuficienți pentru mâncare. Adesea venea la școală flămând, fără ghiozdan și doar cu hainele care îi mai rămâneau pe el după ce fugeau din locul în care nu era plătită chiria. Nimeni nu bănuia ce i se întâmpla lui Bogdan, ce este dincolo de zâmbetul lui frumos. Nu s-a plâns nici măcar o dată! Nimeni nu știa că în ultimul timp ajunsese să doarmă pe jos, pe o saltea. Era bucuros că poate veni la școală, era bucuros pentru zilele de vacanță pe care le petrecea la familia din Almaș, cu acordul mamei, care nu îl uitase și unde se simțea și acum acasă, iubit și ocrotit.

Până la urmă, mama s-a hotărât să plece alături de concubin în Germania, le-a spus copiilor că la întoarcere vor cumpăra o casă. Așa că, cei trei copii minori, mutați acum în altă chirie, au fost lăsați să stea singuri și să-și aștepte mama. După un timp, sora mai mare și-a dat seama că minorii nu se vor descurca și a solicitat intervenția Protecției Copilului. S-au întocmit alte documente, au avut loc alte controale, iar minorii au ajuns în îngrijirea surorii lor mai mari. Ulterior, mama s-a întors în țară, însă calvarul lui Bogdan a continuat. Cu lada de haine în spate a mers și a stat într-o căsuță care era „mică rău de tot”, așa cum a numit-o el, asemeni celei în care crescuse o perioadă în vârful dealului. Îi este greu să țină minte de câte ori s-au mutat, dar nu uită greutățile întâmpinate de fiecare dată. Mergea în pădure după lemne, le căra în spate că să aibă cu ce să se încălzească în toiul iernii.

“Mereu ne mutam, nu era înțelegere în familie, erau certuri și neajunsuri. Pierdusem multe luni de școală. Pe la 12 ani am început să-mi dau seama cum stau lucrurile, am început să merg la biserică, am început să cred în Dumnezeu și să mă las pe mâna Lui. Viața mea era așa de grea și nu știam ce este cu mine, credeam că sunt pierdut. Nu am avut ocazia să trăiesc într-o familie normală, dar totuși mergeam la biserică și mă rugam să fie bine. Seara, mă rugam să trec mai repede peste toate, să ajung cândva să pot spune și eu, zâmbind: Mulțumesc, Doamne!”, a declarat Bogdan Ciriclă beneficiar ADRA România în cadrul proiectului „Vreau la școală”.

Acum este din nou în Arad, elev în clasa a VIII-a, la școala în care odinioară se simțea fericit. S-a așezat în prima bancă, banca pe care cei de vârsta lui o ocolesc. Este atent, respectuos și privește câteodată amuzat copilăriile și năzdrăvăniile colegilor lui, și ca odinioară, încearcă să le repare. Colegii și majoritatea profesorilor nu îi cunosc povestea, dar el se bucură de aprecierea lor. Are ceva special în modul în care îi abordează pe cei din jur, ceva care aduce o stare de bine, el știe că doar învățând își poate îndeplini visul de a deveni pompier. Bogdan este eroul propriei sale călătorii, cu speranța, credința, iertarea și iubirea în minte și în suflet alături de oameni care îl pot sprijini, acest adolescent va reuși. Bogdan are o deviză în viață: “Dacă vrei poți, dacă nu poți înseamnă că nu vrei”.

“Bogdan este un adolescent înalt, slăbuț, frumos, al cărui zâmbet îți luminează ziua. Într-o carieră de profesor, sute de copii îți trec prin mână, copii asupra vieții cărora, vrând nevrând, îți pui amprenta. Din această mulțime răsar însă câteva nume pe care nu le vei uita niciodată, unul dintre aceste nume este Bogdan. Dumnezeu l-a ținut în brațe pe acest copil, pe drumul lui întortocheat, plin de obstacole, îngăduind unor oameni buni să-i fie aproape, atunci când avea cea mai mare nevoie de ajutor. Bogdan nu și-a ales familia și nici tovarășii de călătorie, dar a ales modul prin care poate străbate acest drum. Astăzi, el este un elev conștiincios, nu are nici măcar o zi de absență la școală, nu și-a pierdut niciodată speranța și mai ales are încă puterea să viseze că într-o zi va ajunge pompier. Îmi doresc ca visul lui să se împlinească și sunt convinsă că Dumnezeu îl va ține în brațe mai departe”, a declarat Ana Mărioara Curetean, învățătoare în cadrul Școlii Gimnaziale „Iosif Moldovan”, Arad.

ADRA România susține educația!

Proiectul ADRA ”Vreau la școală!” susține la școală copii cuminți, harnici, silitori, apreciați de către autoritățile locale și cu rezultate bune la învățătură, deși provin din familii vulnerabile și sunt permanent amenințați de abandon școlar.

Cei care doresc să se alăture echipei ADRA România în proiectul “Vreau la școală!” și să se implice, o pot face prin:

• prin donații materiale (în special produse alimentare, rechizite sau bunuri de igienă personală), dar și prin
• donații financiare în conturile ADRA (cu precizarea ”Bogdan Ciriclă”) sau
• donând chiar acum direct pe site-ul adra.ro/doneaza, pentru proiectul “Vreau la școală!”, prin specificarea “Bogdan Ciriclă” la destinația banilor.
• donând chiar acum 2 Euro prin SMS la numărul 8845 cu textul ”ADRA”.

În anul școlar 2022-2023, pe plan național, 436 de elevi din Banat, Bucovina, Crișana, Dobrogea, Maramureș, Moldova, Muntenia, Oltenia și Transilvania sunt susținuți de zeci de sponsori și voluntari, în cadrul proiectului ”Vreau la școală!”.

Începând cu anul 1990, Agenţia Adventistă pentru Dezvoltare, Refacere şi Ajutor – ADRA România se implică în special în proiecte de dezvoltare de care beneficiază întreaga populație. Conducându-se în proiectele asumate după motoul ”Dreptate. Compasiune. Dragoste.”, ADRA România aduce bucurie și speranță în viețile beneficiarilor prin promovarea unui viitor mai bun, a valorilor și a demnității umane. Furnizor de servicii sociale acreditat, ADRA România face parte din rețeaua ADRA Internațional, organizația umanitară globală a Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea, una dintre cele mai răspândite organizații neguvernamentale din lume, fiind activă în peste 118 de țări și conducându-se după o filosofie care îmbină compasiunea cu spiritul practic, adresându-se oamenilor în nevoie, fără să facă deosebiri de ordin rasial, etnic, politic sau religios, cu scopul de a sluji umanității astfel încât toți să conviețuiască așa cum Dumnezeu a plănuit.

ADRA România