SCRISOARE DESCHISĂ CĂTRE BISERICI
Violenta în famile ucide! E timpul să iei atitudine
Faceţi ceva şi ajutaţi-mă! Acesta este strigătul multor inimi rănite din cauza violenţei domestice care suferă în tăcere în casele lor. Unele caută ajutor, altele cred că nu există nimeni care să le poată sprijini şi să le întindă o mână. Problematica violenţei domestice cere să fie abordată în mod deosebit de creştinii chemaţi să transforme întunericul în lumină. Dumnezeu doreşte să lucreze în noi şi prin noi, pentru a-i ajuta pe ceilalţi sa-L cunoască mai bine. El doreşte să ne folosească pentru a aduce lumină în întunericul care învăluie viaţa oamenilor. Însă, singuri, nu putem schimba lumea. Dar, împreună cu dumneavoastră, putem aduce schimbări mai mari.
Din păcate, problema violenţei în familie afectează societatea contemporană, precum şi Biserica. La fiecare 30 de secunde, în România, o femeie este agresată de către partenerul de viaţă. Una din trei femei sunt victime ale violenţei în familie. Anul trecut s-au înregistrat circa 12.000 de cazuri de violenţă în familie, iar în aproape 800 de cazuri, victima a fost ucisă. Majoritatea victimelor violenţei domestice sunt femei, însă acest tip de violenţă are repercursiuni grave asupra copiilor. Copiii care cresc într-un mediu violent sunt mai înclinati să aibă probleme cu alcoolul sau cu drogurile şi să devină ei înşişi abuzatori, iar acest cerc vicios se poate repeta din generaţie în generaţie.
Femeile abuzate întâmpină greutăţi specifice. De exemplu, sunt femei care trăiesc în medii unde sunt constrânse să nu vorbească despre problemele lor în afara familiei şi să lupte cu orice preţ pentru unitatea familiei. Altele se tem că, dacă pleacă, îşi strica imaginea în faţa comunităţii. Femeile din comunităţile rurale au foarte puţine resurse: lipsa unei formări profesionale, a unei locuinţe, distanţele considerabile faţă de oraşele mari şi lipsa unui venit fix şi sigur, precum şi lipsa accesului la informaţie sunt câteva dintre motivele pentru care aceste femei se desprind cu greu de situaţia de abuz.
Violenţa domestică este deseori înconjurată de tăcere. Persoanele din afara familiei evită să se amestece. De multe ori, chiar şi familia extinsă neagă existenţa abuzului, fie din spirit de prietenie cu abuzatorul, fie pentru a proteja imaginea familiei. Unele persoane susţin chiar faptul că intervenţia unei persoane din afară pune în pericol sacralitatea familiei. Femeile abuzate spun deseori: “Nu pot pleca din această relaţie!” Bărbaţii agresivi spun deseori: “Biblia spune că soţia trebuie să-mi fie supusă”.
Biblia nu a încurajat niciodată comportamentul abuziv. O citire corectă a Sfintei Scripturi îi conduce pe oameni spre a înţelege demnitatea pe care Dumnezeu a dăruit-o în egală măsură femeii şi bărbatului şi a înţelegerii relaţiilor dintre oameni care se bazează pe reciprocitate şi iubire.
Multe dintre femeile abuzate caută ajutor în biserică deoarece o consideră un loc sigur. Recunoscând rolul crucial pe care biserica îl poate juca, adresăm această scrisoare dumneavoastră, în calitate de conducător spiritual. Vă încurajăm să interveniţi în aceste cazuri, urmărind următoarele obiective:
- siguranţa victimelor violenţei în familie, inclusiv a copiilor;
- responsabilizarea abuzatorului;
- reconstruirea relaţiei (dacă este posibil) sau acceptarea faptului că relaţia nu se poate reface, protejând astfel siguranţa unor membri ai familiei.
Apreciem faptul că o mare importanţă în diminuarea şi prevenirea fenomenului violenţei în familie o au activităţi realizate de către Biserică, precum:
- predicile si întâlnirile pentru familie, având ca scop central întărirea relaţiei dintre cei doi soţi şi apropierea de Dumnezeu,
- explicarea din punct de vedere biblic a responsabilităţilor şi rolului bărbatului şi femeii în cămin.
Cu preţuire,
SORIN GOLEANU, Director Executiv
ADINA BĂLAN Preşedinte Asociaţia SOLWODI
