Viața într-o valiză: Natasha

Proiectul ”Speranța pentru Ucraina” continuă la câteva luni de la începerea războiului. Nevoile celor fugiți din fața nenorocirii se transformă, dar ADRA România este activă pentru a aduce un iz de normalitate în viața acestora.

Pentru noi, viața continuă, dar pentru protagoniștii poveștii de astăzi, viața a însemnat o schimbare dramatică, o ruptură de tot ce era familiar.

O familie frumoasă, formată din mamă, tată și o minune de băiat: Natasha (36 ani), Yuriy (39 ani) și fiul lor de 10 ani, Misha. O familie unită, ce-și ducea viața într-un apartament cochet, alături de Busya, o pisicuță energică. Viața părea liniștită, soțul lucrând în distribuție, iar Natasha dezvoltându-și un mic business, fiind profesoară de limba engleză.

La un moment dat, liniștea s-a frânt și gândul că erau în siguranță în căsuța lor s-a spulberat. Războiul a început fără să se gândească la asta. Primul pas a fost plecarea către frate, ce se afla într-o zonă mai liniștită. La puțină vreme, și-a simțit inima strânsă cât o gămălie când primit pe nepusă masa o poză în care și-a văzut căminul arzând.

Treptat, bombardamentele au ajuns tot mai aproape de noua locație, pierzând pe rând curentul, gazele și apa. Părea de neconceput într-un secol în care aceste drepturi par de-a dreptul naturale. Noaptea era petrecută la subsol, mâncarea era pregătită pe foc afară. Iar comunicarea cu exteriorul era complet întreruptă. Vuietul avioanelor de luptă și-au făcut simțită prezența, determinându-i să facă următorul pas: plecarea din Ucraina.

Pe 21 martie, s-a terminat pâinea, iar aducerea apei potabile însemna riscarea vieții. Mintea era bombardată de gânduri legate de supraviețuire: Cum își va hrăni băiatul? Vor rămâne în viață? Prin discuțiile cu vecinii, a auzit că se deschide un coridor umanitar. Din fericire, mașina proprie nu fusese avariată și au putut să se deplaseze către graniță, cu câteva haine de primă necesitate. Doar cei care aveau transport personal, puteau pleca. Ce binecuvântare! Au fost trimise și autocare de către municipalitate, însă pentru că oamenii stăteau la subsoluri, nu aflau când treceau acestea.

Drumul către graniță a fost greu de suportat: împușcături din toate părțile, bombe ce explodau, clădiri întregi dărâmate, oameni uciși pe drum.

Trecerea graniței dintre România și Ucraina nu a însemnat doar trecerea pe un teritoriu ce le era străin, ci renunțarea la o parte din inima lor: fratele cu toată familia a rămas, părinții au rămas. Nu știau nimic de ei în primă fază. Ulterior, printr-un telefon de 30 se secunde, a aflat că părinții trăiesc doar că nu aveau cum să-i scoată, orașul fiind înconjurat. Ulterior, teritoriul a fost ocupat, având posibilitatea de a ieși doar spre teritoriul inamic. Când lași în urmă oameni dragi și nu pentru că vrei, ci pentru că ești într-o cursă a supraviețuirii, îți simți sufletul sfărâmat în bucăți. Momentul de rămas bun a fost scurtat de graba momentului și agitația războiului. Se vor mai revedea vreodată?

Îi e greu să se gândească la acele momente. Gândul stăruitor ce-l avea în minte e un gând al nostru, al tuturor, când simțim că suntem îngenunchiați: ”DE CE? Orașul s-a dezvoltat frumos… aveam toate condițiile pentru viață”.

Nu știau încotro vor merge. Drumuri care înainte erau parcurse în 4 ore, acum le-a luat mai bine de 24 de ore: controale nenumărate, poduri distruse, ce făceau necesară ocolirea.

Singurul plan avut era să-și salveze copilul, nesimțindu-se în siguranță în nici un loc de Ucraina. Fără cunoștințe în România, au găsit pe internet informația că vor primi ajutor de la ADRA dacă ajung în Gara de Nord, București. Ajunși aici, au văzut emblema Ucrainei pe cortul asociației. Au primit mâncare și ce mai aveau nevoie și după nici o oră, l-au cunoscut pe Adrian, îngerul lor păzitor din România, care avea să-i găzduiască. ”Avem tot ce ne trebuie. Sunt foarte mulțumitoare tuturor pentru ajutor. Când oamenii își vor reveni, își vor căuta de lucru căci poporul ucrainean e muncitor. Însă nu pot exprima cât de important este ajutorul din această perioadă de criză, cât de mult ne ajută”.

Zilele trec, una câte una. Dar sunetele aducătoare de spaimă ale avioanelor ce prevesteau aruncarea bombelor sunt vii în mintea sa. În prezent, locul în care se află, este în apropierea unui aeroport: ”ceva se strânge în mine când aud avioanele, chiar dacă știu că sunt în siguranță aici”. Îi e dor de liniștea de acasă, de lanurile întinse de floarea soarelui înălțate către cer în miez de cuptor.

Ne lasă un mesaj simplu, nouă, celor care ne continuăm viața în același ritm și trăind binecuvântarea de a fi aproape de toți cei dragi: ”Vă doresc multă, multă sănătate și cel mai important pace!”.

Pace să fie și pentru voi, Natasha! Și fie ca, oriunde veți merge, sufletul vostru să fie liniștit și împlinit!

Începând cu anul 1990, Agenţia Adventistă pentru Dezvoltare, Refacere și Ajutor – ADRA România se implică în special în proiecte de dezvoltare de care beneficiază întreaga populație. Conducându-se în proiectele asumate după motoul ”Dreptate. Compasiune. Dragoste.”, ADRA România aduce bucurie și speranță în viețile beneficiarilor prin promovarea unui viitor mai bun, a valorilor și a demnității umane. Furnizor de servicii sociale acreditat, ADRA România face parte din rețeaua ADRA Internațional, organizația umanitară globală a Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea, una dintre cele mai răspândite organizații neguvernamentale din lume, fiind activă în peste 118 de țări și conducându-se după o filosofie care îmbină compasiunea cu spiritul practic, adresându-se oamenilor în nevoie, fără să facă deosebiri de ordin rasial, etnic, politic sau religios, cu scopul de a sluji umanității astfel încât toți să conviețuiască așa cum Dumnezeu a plănuit.

ADRA România

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Mai multe articole

Privacy Policy Settings

Translate