„Nu văd lumea, dar o simt mai frumoasă ca oricând. Am învățat că lumina nu vine prin ochi, ci prin suflet. Am fost orbită de frică, dar acum văd clar: Dumnezeu m-a făcut liberă”
Irina* s-a născut în București, fiind al treilea copil într-o familie despărțită de abuz și neglijență. Tatăl ei, un om violent și dependent de alcool, și mama, singură și copleșită de responsabilități, au lăsat-o să crească între frici și lipsuri. Copilăria ei nu a fost blândă. Își amintește cum tatăl o lovea fără milă, cum frustrarea lui se revărsa asupra casei și asupra familiei. Sângele mamei, frigul din casă și teama constantă că nimic nu va fi în siguranță au fost fundalul primei ei vieți. Chiar și în acei ani grei, Irina a învățat ce înseamnă iubirea. Mama ei, deși obosită și copleșită, a rămas pentru ea un refugiu, un sprijin emoțional pe care îl simțea chiar și atunci când gesturile de afecțiune erau rare.
La adolescență, mama a trimis-o la sanatoriu pentru pneumofizioterapie, lăsând-o luni întregi departe de casă și de siguranță. Acolo a început să înțeleagă cât de fragile pot fi limitele protecției și cât de puternică trebuie să fie voința unui copil părăsit. Mai târziu, a intrat într-o căsnicie care, la început, părea un refugiu. Curând a devenit mamă. Însă ceea ce trebuia să fie iubire și siguranță s-a transformat rapid într-un coșmar. Soțul ei, omul care ar fi trebuit să o protejeze, a început un adevărat terorizm.
Abuzul verbal a însemnat jigniri și umilințe constante. Abuzul emoțional a făcut-o să se simtă incapabilă, să se îndoiască de tot ce face și de propria valoare. Abuzul fizic a inclus lovituri, violență repetată și episoade în care cruzimea era urmată de aparențe de tandrețe. Au urmat abuzul social și spiritual, prin izolarea totală de prieteni și interzicerea accesului la biserică, precum și abuzul financiar și cibernetic, prin controlul pensiei de handicap, ștergerea fotografiilor și monitorizarea fiecărei mișcări. Abuzul sexual a însemnat forțare, manipulare și încălcarea demnității sale.
În acest infern, Irina a rămas puternică. A fost mamă pentru patru copii. Deși viața ei părea distrusă, nu și-a pierdut niciodată credința. Curajul de a cere ajutor a fost un pas aproape imposibil. Irina a ajuns la ”Centrul de Primire în Regim de Urgenţă a Victimelor Violenţei în Familie – Casa ADRA” prin intermediul unei foste beneficiare și, pentru prima dată, a găsit ascultare, sprijin și înțelegere.
Astăzi, Irina își reconstruiește viața pas cu pas. Are visuri. Are planuri. Are libertate. Este o femeie blândă, elegantă și demnă, care poartă rochii alese cu grijă din magazine second-hand, dar care par desprinse din vitrinele celor mai rafinate buticuri. Are un simț al esteticului rar, o finețe naturală care se simte, chiar dacă nu se vede. Când o privești, nu vezi o femeie care a suferit, ci o femeie care a învins.
În perioada petrecută la Casa ADRA, a urmat cursul de masaj, iar visul ei este să vindece oameni. S-a înscris la liceu și plănuiește să îl finalizeze, indiferent de vârstă. Se pregătește să obțină custodia copiilor și să divorțeze, pentru a rupe definitiv cercul abuzului. În ciuda tuturor umbrelor din trecut, Irina a învățat să vadă lumina cu inima. Calmul, răbdarea și bunătatea ei au devenit adevărata forță. Copiii ei învață să aibă încredere, să fie independenți și să creadă că viața poate fi frumoasă.
Astăzi, Irina nu este doar o supraviețuitoare. Este un exemplu de curaj, credință și renaștere. Este o mamă care a transformat durerea în iubire, frica în curaj și abuzul în speranță. Femei ca Irina ne arată că adevărata putere nu vine din vedere, avere sau statut, ci din inimă.
Astăzi spune cu zâmbetul acela cald al celor care au trecut prin furtună și au rămas curați: „Nu văd lumea, dar o simt mai frumoasă ca oricând. Am învățat că lumina nu vine prin ochi, ci prin suflet. Am fost orbită de frică, dar acum văd clar: Dumnezeu m-a făcut liberă”.
Dacă Irina, o femeie nevăzătoare și mamă a patru copii, fără sprijin și cu resurse minime, a reușit să rupă lanțul abuzului, poți și tu. Povestea ei nu este doar despre durere. Este despre renaștere. Despre o femeie care a fost rănită, dar nu s-a lăsat distrusă. Despre frumusețea oamenilor care, deși nu văd culorile, trăiesc în lumină. Pentru toate femeile care citesc această poveste: nu este niciodată prea târziu să te ridici, să înveți, să crezi, să te reinventezi și să fii liberă.
„Pentru mine, doamna Irina este un exemplu viu de putere, reziliență și luptă cu viața. Nu știu câți dintre noi am putea face ceea ce a făcut această femeie nevăzătoare: să trăiască dintr-o pensie de handicap și din alocațiile copiilor, să își crească singură cei patru copii și să supraviețuiască timp de 18 ani într-o relație profund abuzivă. Partenerul ei nu și-a asumat niciodată rolul de bărbat, tată și soț. În loc să tragă la aceeași căruță alături de ea – sau poate chiar mai mult, așa cum ar fi fost firesc –, a trăit pe seama unei femei cu dizabilitate, fără să muncească, deși nevoile familiei erau mari. Mai mult, și-a revărsat abuzul și asupra copiilor, inclusiv atunci când erau bebeluși, pentru că îl „deranjau”. În loc să o sprijine, a lovit-o, a umilit-o, a izolat-o și a controlat-o, repetând tipare învățate din propria familie. După 18 ani de abuz, această mamă a reușit să meargă cu copiii la evaluări de specialitate, iar astăzi toți suferă de tulburări psihice, ca urmare a traumelor trăite și a violenței la care au fost expuși. Și totuși, doamna Irina a rămas o femeie caldă, blândă, credincioasă, înțeleaptă, sinceră, curată sufletește și smerită. Mă surprinde prin bunătatea ei, prin calmul și blândețea cu care își poartă povara, prin dedicarea și lupta continuă pentru ca ai ei copii să fie salvați și să aibă o viață mai bună decât a avut ea. Deși nevăzătoare, a urmat un curs de masaj pentru a-și câștiga pâinea prin propriile mâini. Iar acum, cu multă perseverență și dragoste, își dorește să își termine liceul pentru a obține diploma necesară practicării meseriei la nivel internațional. Și sunt convinsă că va reuși, pentru că este o adevărată luptătoare. Aceasta este puterea unei mame. Aceasta este demnitatea unei femei. Aceasta este speranța că, chiar și din cele mai dureroase povești, se poate naște lumină”, a declarat Mariana Roș, Psiholog ADRA România.
În cei 17 ani de activitate neîntreruptă (2009-2025), în cadrul proiectului ADRA ”Centrul de Primire în Regim de Urgenţă a Victimelor Violenţei în Familie – Casa ADRA”, care se încadrează în domeniul de expertiză ”Lupta împotriva violenței în familie”, au fost asistate peste 4.026 victime ale violenței în familiei, mame și copii, dintre care 1.199 au primit găzduire la ”Casa ADRA”.
Începând cu anul 2009, ADRA România conduce ”Centrul de Primire în Regim de Urgenţă a Victimelor Violenţei în Familie – Casa ADRA”. Obiectivul acestui proiect este reintegrarea socială a victimelor violenței în familie prin adăpost, consiliere socială, consiliere psihologică, asistență medicală de urgență, hrană și îndrumare către un jurist. Viețile beneficiarelor găzduite în centru au fost schimbate pentru că au cunoscut un alt fel de a trăi: fără violență fizică, verbală, economică, psihică, sexuală și religioasă, bazându-se pe valori spirituale și cultivând obiceiuri sănătoase în alimentație, exercițiu fizic, instruire și recreere.
Agenția Adventistă pentru Dezvoltare, Refacere și Ajutor – ADRA România este licențiată pentru serviciul social ”Centrul de Primire în Regim de Urgență a Victimelor Violenței în Familie – Casa ADRA”. Decizia de acordare a licenței de funcționare a fost emisă de către Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, în urma evaluării documentației depuse și a vizitelor de verificare. Centrul este licențiat în conformitate cu Legea nr. 197/2012 privind asigurarea calității în domeniul serviciilor sociale, cu modificările ulterioare.
Cum poți susține?
Cei care doresc să se alăture echipei ADRA România în proiectul ”Casa ADRA” și să se implice o pot face prin:
- donații materiale (în special produse de igienă, medicamente, dar și îmbrăcăminte), dar și prin
- donații financiare în contul ADRA sau
- donând chiar acum direct pe site-ul adra.ro/doneaza, pentru proiectul ”Casa ADRA”,
- donând chiar acum 2 Euro prin SMS la numărul 8845 cu textul ”ADRA”.
Începând cu anul 1990, Agenţia Adventistă pentru Dezvoltare, Refacere și Ajutor – ADRA România se implică în special în proiecte de dezvoltare de care beneficiază întreaga populație. Conducându-se în proiectele asumate după mottoul ”Dreptate. Compasiune. Dragoste.”, ADRA România aduce bucurie și speranță în viețile beneficiarilor prin promovarea unui viitor mai bun, a valorilor și a demnității umane. Furnizor de servicii sociale acreditat, ADRA România face parte din rețeaua ADRA Internațional, organizația umanitară globală a Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea, una dintre cele mai răspândite organizații neguvernamentale din lume, fiind activă în 118 țări și având la bază filosofia care îmbină compasiunea cu spiritul practic, adresându-se oamenilor în nevoie, fără să facă deosebiri de ordin rasial, etnic, politic sau religios, cu scopul de a sluji umanității astfel încât toți să conviețuiască așa cum Dumnezeu a plănuit.
*Pseudonim ales din motive de siguranță
ADRA România
