„Am crezut mult timp că nu am pe nimeni. Astăzi încep să cred că merit o viață mai bună”
Cum este să crești fără să simți că ești iubită, să cauți toată viața un loc căruia să îi aparții și să ajungi să crezi că trebuie să înfrunți singură toate greutățile?
Există oameni care învață încă din copilărie să nu ceară prea mult, să nu deranjeze și să accepte lucrurile așa cum sunt. Cresc fără suficientă afecțiune, fără încurajări și fără sentimentul că au un loc sigur în care se pot întoarce. În timp, ajung să creadă că trebuie să se descurce singuri și că iubirea este ceva ce trebuie câștigat, chiar și atunci când vine însoțită de suferință. Aceasta este povestea Anei*, o femeie care a căutat mult timp ceea ce fiecare dintre noi are nevoie să simtă: că aparține cuiva, că este importantă, că este iubită și acceptată.
O copilărie în care teama a luat locul afecțiunii
Copilăria Anei* nu a fost una de care să își amintească cu bucurie. A crescut într-o familie în care certurile, reproșurile și pedepsele au lăsat urme adânci. Din partea tatălui a primit mai degrabă teamă decât încurajare. Își amintește cum era certată, amenințată că va fi dată afară din casă și pedepsită fizic pentru greșeli firești ale unui copil. De la mama sa a păstrat câteva învățături simple: să fie curată, să păstreze ordinea și să nu lase pe mâine ceea ce poate face astăzi. Sunt principii pe care le respectă și astăzi, poate și pentru că își dorește să trăiască într-un spațiu în care lucrurile să fie așezate și în care să nu existe teamă.
Dincolo de ordinea pe care încearcă să o păstreze în jurul ei, au rămas însă multe întrebări fără răspuns: De ce nu a fost suficient de iubită? De ce a fost respinsă? De ce oamenii de la care a așteptat sprijin au ales să se îndepărteze? La maturitate, una dintre cele mai dureroase experiențe a fost respingerea din partea tatălui. Îndepărtată din casa părintească, Ana a rămas cu sentimentul că nu mai are un loc în propria familie. Relația cu fratele ei s-a răcit, iar legăturile familiale aproape că au dispărut. „Mă doare că nu am pe nimeni”, mărturisește ea.
Căutarea iubirii și experiențele care au rănit-o
În încercarea de a găsi afecțiunea și stabilitatea care i-au lipsit, Ana a intrat în relații în care și-a dorit să fie iubită și acceptată. Unele i-au oferit sprijin pentru o perioadă, altele au adus noi dezamăgiri. Într-una dintre aceste relații, a trecut prin experiențe de abuz verbal, emoțional, fizic și social. A fost jignită, umilită și făcută să se îndoiască de propria valoare, iar legăturile cu oamenii apropiați i-au fost limitate. În mijlocul conflictelor, a ajuns uneori să își asume vina, să ceară iertare și să se întrebe dacă nu cumva ea este problema. Astfel de experiențe i-au afectat încrederea în sine și în ceilalți, făcând-o să se simtă tot mai singură.
Dorința de a avea, în sfârșit, un loc sigur
În ciuda dificultăților, Ana a continuat să caute soluții pentru a se întreține. A muncit în diferite locuri, în special în domeniul curățeniei și al activităților de bucătărie, încercând să își păstreze independența financiară. Au existat însă perioade în care veniturile abia îi ajungeau pentru strictul necesar și în care a fost nevoită să renunțe chiar și la lucruri mici care i-ar fi putut aduce bucurie. În prezent, nu are o locuință proprie și își dorește să găsească un loc stabil, în care să poată trăi fără nesiguranța zilei de mâine.
Când se gândește la viitor, Ana recunoaște că încă îi este teamă. Se simte singură, are puțină încredere în propriile forțe și, uneori, simte că nu a reușit să realizeze suficient în viață. Își dorește să își găsească un loc de muncă, să aibă o locuință stabilă și să își rezolve problemele de sănătate. Dincolo de aceste nevoi, însă, Ana are nevoie și de înțelegere, de oameni care să o asculte, să o vadă dincolo de dificultățile prin care trece și să îi ofere acceptare, fără să o judece.
„Am crezut mult timp că nu am pe nimeni. Astăzi încep să cred că merit o viață mai bună”, mărturisește Ana.
Primul pas spre o schimbare: curajul de a cere ajutor
Ana a ajuns în contact cu ”Centrul de Primire în Regim de Urgenţă a Victimelor Violenţei în Familie – Casa ADRA” după ce a primit îndrumare către organizație. Pentru o femeie care s-a simțit de multe ori respinsă, singură și neînțeleasă, a cere ajutor poate însemna începutul unei schimbări. La Casa ADRA, ne dorim ca fiecare femeie care ne trece pragul să găsească un spațiu în care nu trebuie să demonstreze nimic, să își justifice suferința sau să se teamă că va fi judecată. Un spațiu în care poate vorbi atunci când este pregătită, poate plânge fără să îi fie rușine, poate pune întrebări și poate primi sprijin fără să i se reproșeze alegerile trecutului.
Reconstruirea unei vieți nu se întâmplă peste noapte. Uneori, începe cu lucruri aparent mici: o conversație în care cineva te ascultă cu adevărat, un plan pentru găsirea unui loc de muncă, sprijin în identificarea unei locuințe sau, pur și simplu, sentimentul că nu mai trebuie să înfrunți totul singură. Ana are încă multe provocări în față, dar are și dorințe, speranțe și dreptul la un viitor diferit. Poate că nu putem schimba trecutul unei femei, dar o putem ajuta să nu mai fie singură în prezent și să își construiască un viitor în care să se simtă în siguranță.
Un mesaj pentru femeile care se regăsesc în această poveste
Dacă, citind povestea Anei, te-ai regăsit în unele dintre experiențele ei, vrem să știi câteva lucruri importante: nu ești vinovată pentru abuzul pe care l-ai trăit, nu trebuie să îți fie rușine să ceri ajutor și nu trebuie să fii pregătită să povestești totul de la prima întâlnire. Nu trebuie să ai toate răspunsurile și nici un plan perfect pentru a face primul pas.
La ADRA ești ascultată. Ești văzută. Ești acceptată. Ești respectată. Aici poți găsi un spațiu în care să vorbești fără teamă, să fii înțeleasă fără să fii judecată și să primești îndrumare și sprijin pentru a-ți regăsi siguranța și încrederea. Nu trebuie să treci singură prin toate acestea. Uneori, un nou început începe cu un gest simplu: să întinzi mâna și să spui „Am nevoie de ajutor”. Iar noi suntem aici să te ascultăm.
„În activitatea mea de psiholog, am învățat că fiecare om trebuie întâlnit acolo unde se află, cu povestea, resursele și vulnerabilitățile sale. Sunt oameni care au trăit o viață fără să cunoască suficient iubirea, acceptarea și siguranța. Pentru ei, întâlnirea cu un mediu sănătos, în care sunt ascultați, respectați și sprijiniți emoțional, psihologic și social, poate deveni primul pas spre o viață mai bună. Cred că Dumnezeu îi caută pe toți oamenii, indiferent de limitele sau experiențele lor. Iar noi putem contribui la această întâlnire, oferindu-le încredere, speranță și șansa de a se ridica, pas cu pas. Să nu judecăm niciodată un om după ceea ce vedem astăzi la el. Nu știm prin câte suferințe a trecut și cât de mult i-a lipsit sprijinul autentic. Nu putem schimba trecutul unui om, dar putem contribui la construirea unui viitor în care acesta să se simtă în siguranță, acceptat și valorizat”, a declarat Mariana Roș, Psiholog ADRA România
În cei 17 ani de activitate neîntreruptă (2009-2025), în cadrul proiectului ADRA ”Centrul de Primire în Regim de Urgenţă a Victimelor Violenţei în Familie – Casa ADRA”, care se încadrează în domeniul de expertiză ”Lupta împotriva violenței în familie”, au fost asistate peste 4.026 victime ale violenței în familiei, mame și copii, dintre care 1.199 au primit găzduire la ”Casa ADRA”.
Începând cu anul 2009, ADRA România conduce ”Centrul de Primire în Regim de Urgenţă a Victimelor Violenţei în Familie – Casa ADRA”. Obiectivul acestui proiect este reintegrarea socială a victimelor violenței în familie prin adăpost, consiliere socială, consiliere psihologică, asistență medicală de urgență, hrană și îndrumare către un jurist. Viețile beneficiarelor găzduite în centru au fost schimbate pentru că au cunoscut un alt fel de a trăi: fără violență fizică, verbală, economică, psihică, sexuală și religioasă, bazându-se pe valori spirituale și cultivând obiceiuri sănătoase în alimentație, exercițiu fizic, instruire și recreere.
Agenția Adventistă pentru Dezvoltare, Refacere și Ajutor – ADRA România este licențiată pentru serviciul social ”Centrul de Primire în Regim de Urgență a Victimelor Violenței în Familie – Casa ADRA”. Decizia de acordare a licenței de funcționare a fost emisă de către Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, în urma evaluării documentației depuse și a vizitelor de verificare. Centrul este licențiat până în 30.12.2030, în conformitate cu Legea nr. 197/2012 privind asigurarea calității în domeniul serviciilor sociale, cu modificările ulterioare.
Cum poți susține?
Cei care doresc să se alăture echipei ADRA România în proiectul ”Casa ADRA” și să se implice o pot face prin:
- donații materiale (în special produse de igienă, medicamente, dar și îmbrăcăminte), dar și prin
- donații financiare în contul ADRA sau
- donând chiar acum direct pe site-ul adra.ro/doneaza, pentru proiectul ”Casa ADRA”,
- donând chiar acum 2 Euro prin SMS la numărul 8845 cu textul ”ADRA”.
Începând cu anul 1990, Agenţia Adventistă pentru Dezvoltare, Refacere și Ajutor – ADRA România se implică în special în proiecte de dezvoltare de care beneficiază întreaga populație. Conducându-se în proiectele asumate după mottoul ”Dreptate. Compasiune. Dragoste.”, ADRA România aduce bucurie și speranță în viețile beneficiarilor prin promovarea unui viitor mai bun, a valorilor și a demnității umane. Furnizor de servicii sociale acreditat, ADRA România face parte din rețeaua ADRA Internațional, organizația umanitară globală a Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea, una dintre cele mai răspândite organizații neguvernamentale din lume, fiind activă în 118 țări și având la bază filosofia care îmbină compasiunea cu spiritul practic, adresându-se oamenilor în nevoie, fără să facă deosebiri de ordin rasial, etnic, politic sau religios, cu scopul de a sluji umanității astfel încât toți să conviețuiască așa cum Dumnezeu a plănuit.
*Pseudonim ales din motive de siguranță
ADRA România
